Printre legendele urbane transmise, prin viu grai, amintim una legată de existența unui tunel secret prin care turnul se presupune că ar fi comunicat cu „geamănul” său, donjonul din Vârșeț sau chiar cu așezarea vecină, Obad. O altă poveste supranaturală, născută în jurul istoriei acestei fortificații, vorbește despre fenomene paranormale. Uneori, pot fi auzite zgomote ciudate ce provin din interiorul zidurilor masive care, aparent, seamănă cu pași. Există zvonuri inclusiv despre un presupus blestem al zidurilor. Datorită acestuia, este speculat faptul că turnul nu a fost dărâmat în anul 1701, concomitent cu cetatea.

Făcând o incursiune în timp, aflăm despre construcție că are o vastă istorie de peste șase secole și a fost ridicată de familia Csaak, parte din nobilimea maghiară. Având un rol defensiv, fortăreața din Ciacova a fost edificată, probabil, la sfârșitul secolului al XIII-lea sau începutul secolului al XIV-lea. Inițial aflată sub autoritatea maghiară, a trecut în sfera de influență otomană și ulterior, habsburgică. În anul 1701, cu excepția turnului, cetatea a fost demolată. Pentru prezervarea monumentului istoric, turnul a fost reabilitat în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Cula din Ciacova este una dintre cele mai vechi construcții militare cu rol defensiv din Banat, al cărei trecut este învăluit în legende și mister.

Sigla utilizată pentru identitatea vizuală a culei reflectă moștenirea istorică, un simbol relevant pentru cultura bănățeană. Prin îmbinarea artistică a elementelor, este evocat un sigiliu, accentuând autenticitatea și importanța acestui turn, un obiectiv turistic și totodată, un monument de patrimoniu cultural. La granița dintre stilurile romanic și gotic regăsim cula turcească din Ciacova. Construit pe o fundație masivă la 5 m adâncime, turnul se ridică la aproximativ 24 m înălțime. Forma bazei este aproape pătrată, iar pereții sunt construiți din cărămidă arsă și piatră de munte. Amplasat pe cinci niveluri, este compus dintr-un parter, cu rol de depozitare pentru provizii și muniție, și patru niveluri unde locuia familia nobiliară.

Respectând arhitectura medievală defensivă, intrarea în turn era acoperită de o boltă, iar structura a fost fortificată printr-o platformă de apărare din merloane și creneluri. Consolidarea donjonului este realizată prin cele patru contraforturi. Ferestrele sunt amplasate cu predilecție la nivelurile superioare ale construcției, având aspect de metereze. Grosimea peretelui deservește și accesul între niveluri, printr-un drum șerpuit. În perioada medievală, la baza donjonului au existat o fântână pentru aprovizionarea cu apă și un tunel de evacuare, folosit în cazul în care construcția era atacată.